Stăpâne, Iubitorule de oameni, au doară nu-mi va fi mie patul acesta groapă? Sau vei mai lumina cu ziua ticălosul meu suflet? Iată, groapa îmi zace înainte și iată, moartea îmi stă de față.
De judecata Ta, Doamne, mă tem și de munca cea fără de sfârșit; iar a face rău nu mai contenesc.
Ci îți plec genunchii inimii mele, cerându-Ți bunătatea Ta cea negrăită: iartă-mă, Doamne, luminează-mă și mă miluiește. Amin.